Toate bune. Dupa 3 ore aterizam in aeroportul Baneasa, la -15ºC si 20 de ani in trecut. Nici nu atingem bine pista de aterizare si cineva se repede spre compartimentul bagajelor sa-si ia geanta, dar o stewardesa il aseaza la loc pe scaun. Un domn mai distins face o observatie la felul in care pilotul a facut aterizarea: "Hai ma ca l-a pus bine". Bucurie mare. Aplauze, cruci cu ambele maini, suna telefoanele, atmosfera intensa. Ne dam jos din avion, urcam in autobuze si mergem catre aeroport. Aglomeratie, ne ingramadim pe usa sa ajungem la controlul pasapoartelor. Un tata de familie sare peste barile de metal care conturau randurile si de pe undeva de la jumatatea randului ajunge al 4-lea la rand. "Hai ma, veniti incoa", isi indeamna restul familiei. "Fututi gura ma-tii de cacat", zic eu in gand, ca era mare dihania. Trec de control, dau sa ies afara din aeroport, cand in usa dau nas in nas cu o gramada de domni in geci de piele, se uitau la mine incruntati si-mi sopteau ceva de parca vroiau sa-mi vanda droguri, dar ei vroiau doar sa ma duca acasa cu taxiul lor. Ce oameni buni. Degeaba le spun ca vine sa ma ia cineva, "Hai baiatu' ca e ieftin. Unde mergi?".
6 dimineata. In tenesi, pantaloni si o geaca de toamna parca ma duceam in Tenerife. -15ºC, cu picioarele paralizate de frig, dadeam ture pe'acolo, cand il vad pe tata, abia ajunsese. Ne indreptam spre masina, imi aprind o tigara pe care o arunc jumate, ne urcam in masina si purcedem la drum. Nostalgie. Abia asteptam strazile pline de gropi, soferii care nu cedeaza trecerea, claxoane, tirurile la gramada cu daciile. Drum liber, era prea de dimineata sa se mearga bara la bara, zic eu. 1,5h de drum, in sfarsit acasa, salut familia si plec pe'afara, nedormit de peste 24 de ore.
Dupa o cola intr-un bar unde eram singurii clienti o luam la pas prin oras. Nu prea s-au schimbat multe in ultimii 7 ani de cand am plecat. Parca sunt mai multe magazine, dar mai goale. Aceeasi lume, dar mai multi tigani. Aceleasi haine de prost gust, aceeasi graba spre nicaieri. Mai multe supermarketuri, mai multe case de amanet, mai multe shaormerii. Orasul impanzit de somalezi, casele de pariuri pline. La fiecare 3 Dacii din '90 vezi un tigan intr-un bmw 320. Singurul lucru care a ramas bun in Romania e pateul cu carne.
Am urcat in Turnul Chindiei, am mancat ciorba de burta si mici, am baut Salitos (pisat de bere). La TV e circ mai mereu. Emisiuni jenante, vedete, manele, OTV. Seara, stiri. Crime, violuri, iarna, saracie. Un tigan, suparat pe nevasta-sa ca nu il lasa sa-si vada copilul, venit de la o pizzerie de vis-a-vis, flutura un pistol pe geamul de la ghiseul casei de pariuri unde intrase mai apoi, sparge geamul, dupa care pleaca la un bar de langa, unde e prins de "oamenii legii". Un prieten imi aduce aminte ca in aceeasi seara cu vreo ora inainte facusem acelasi traseu. Ptiu, scapai cu viata. Apoi, dupa stiri, pe orice canal schimbi, politica. Se vorbeste despre cat de dictator e Basescu, despre cat de corupta e clasa politica, despre oile lui Becali de la vila din Pipera, despre Dan Diaconescu. "Romanii au talent" inscrie maxim la rating, cu 50% mai mult fata de restul canalelor. Un handicapat intr-un carucior cu rotile canta rep iar 6 milioane de romani se bucura si-si plang mucii prin batiste ca la Calul alb. Am schimbat pe Discovery. La radio in heavy rotation Sophie lu' Maxi si Mefx, dupa care lalalau' lu' Grasu. Nu ascult radio.
Printre alte peripetii, am fost la politie sa-mi schimb buletinul, ca era expirat de vreun an. Politistul de serviciu, destul de amabil, imi spune pe un ton oarecum superior cum ar fi daca mi-ar da o amenda dupa care se uita la mine cu niste ochi de copil asteptand parca sa-i pun ceva pe masa. Sper sa nu imi ajunga vreo amenda acasa.
Cu siguranta cea mai placuta experienta din "escapada" a fost sansa sa asist la o olimpiada de vioara pe tara, unde bineinteles ca sistemul corupt si-a facut datoria, olimpiada fiind castigata de o domnisoara a carei matusa era in comisia de jurizare. Cusut cu ata alba, nu?
La intoarcere, in aeroport ne punem la coada si-l intreb pe unu' gen: "-Unde merge asta? -Madrid. -Ah, noi mergem in Barcelona, poate face escala in bcn si apoi Madrid. -Hnnnggg, nu stiu mie mi-a zis ca merge direct Madrid :(". In avion o tipa draguta statea in stanga mea, iar la decolare i-a curs sange de pe nas, am facut un gest frumos si i-am spus sa-si ia un servetel din pachetul care il tinea in mana, apoi i-am zis ca si mie imi curgea cand eram mic. Ea si-a pus ochelarii la ochi, eu mi-am bagat castile in urechi, si ne-am tinut de mana pana in Bcn! Epic!
In alta ordine de idei, sunt cateva lucruri de care mi-e tot mai scarba de fiecare data cand merg in tarisoara: tiganii, se inmultesc ai dracu de zici ca nu-i adevarat, tarfele cu arfe de dive desi sunt niste nasoale cu creier de gaina si tupeul jegos cu care esti intampinat chiar si cand vrei sa dai bani. Slalom printre cretini.
1 comments:
commentsOf, of, of! Eu pe zi ce trece iubesc tot mai mult România. Si daca plec un weekend din ea, mi se face un dor nebun de stilul asta de viata bolnavicios. Adică, nu știu, mi se pare catastrofal de plictisitor uneori chiar si bunul simt. Cand ma intorc pe aeroport in Otopeni si vad toata turma aia de taximetristi imi vine sa ii iau pe toti in brate si nu stiu de ce dar parcă îmi crește inima când văd un așa amestec de tigani si romani, de prosti si fanfaroni, de familisti si de destrabalati. Și uneori când mai ies pe stradă,indiferent dacă mă cert cu cineva, mă fluieră vreunul sau mă torturează vreo florăreasă cu un buchet de frezii simt că am nevoie de o chestie neobișnuită care să nu mă lase să mă întorc seara în pat la fel de calmă precum un ceai de mușețe. E doar așa, o părere. Nu știu, dacă aș sta mai mult de 2 săptămâni într-o țară mai „civilizată” probabil aș gândi cam ca tine dar intre timp vad partea buna a României. Și are o parte foarte bună, depinde doar dacă vrei să o vezi, măi RapKid.:P
Reply